Satul părăsit, din România, unde a fost descoperită pepita de 53 de kilograme de AUR. Un loc de poveste, construit pe bulgări uriași de aur

La cinci kilometri de municipiul Brad, în județul Hunedoara, se află satul Ruda Brad, numit în trecut și Musariu. Acest colț de lume, unde acum mai trăiesc mai puțin de 100 de oameni, a fost, la un moment dat, locul unora dintre cele mai bogate zăcăminte de aur din Europa. 

Satul Ruda Brad, numit în trecut și Musariu sau Ruda Musariu, reprezenta în urmă cu aproape un secol, unul dintre cele mai bogate zăcăminte de aur din Europa. Zona din apropierea municipiului Brad era și centru important pentru industria minieră de la noi din țară, unde locuiau nu mai puțin de 200 de familii de mineri.

Solul era bogat în zăcăminte de aur, ce se întindeau pe sute de metri, astfel încât minerii au găsit bulgări de aur nativ (nativ), iar în anii ’40 s-a descoperit o pepită de 53 de kilograme.

În prezent, zilele de glorie ale satului Ruda Brad, par a fi doar o amintire a unei lumi cu totul diferite față de cea în care trăim azi.

Năruirea micului sat construit pe zăcăminte de aur început în anii 2000 când minele de aur din zona Bradului (Munții Metaliferi) au fost închise. Cei 600 de locuitori, o mare parte dintre aceștia mineri, au plecat treptat în alte zone țării.

„Numele vechi al localității era Musariu, după un orizont de mină, numit astfel. Minele de aur au fost exploatate aici din timpul Imperiului Austro-Ungar, iar localnicii au lucrat, în general, în minerit sau au avut locuri de muncă asociate activității miniere. În anii interbelici, Societatea minieră Mica din Brad a construit aici mai multe clădiri pentru familiile de mineri, un sediu al minei, o clădire folosită ca teatru și cămin, băi pentru mineri. Aici a fost și o închisoare, din care deținuții erau scoși la muncă, sub pază”, a povestit, pentru adevarul.ro, localnicul Mircea Pleșa.

În satul Ruda Brad se găsesc și câteva clădiri cu valoare arhitecturală, cum ar fi vechiul cinematograf ce datează de peste un secol și unde funcționa în trecut și o bibliotecă, sau biserica din piatră, zidită în urmă cu peste un secol de Asociaţia Minieră Ruda 12 Apostoli.

Zăcămintele de aur din satul Ruda Brad au fost exploatate încă din Antichitate, câmpul minier Barza se întindea pe circa 80 de kilometri pătraţi în Munții Metaliferi, mărginiți de Valea Crișului Alb din Hunedoara.

În perioada interbelică, mina de aur Musariu și minele învecinate făceau parte din concesiunile Societății miniere Mica, la acea vreme una dintre cele mai productive exploatări miniere din România.

„Pe un teren de 1.800 de hectare, în anul 1884 a început una dintre cele mai interesante explorări. Rând pe rând, minele din Valea Morii, Ruda și Barza țin evidența bogăției, în prezent toate sunt epuizate, dar Valea Morii promite noi regiuni bogate. Cea mai bogată mină în aur, cu numele de Musariu, și mina numită Brădișor, care se întinde între Baia și Musariu, este menită să le ia locul în câțiva ani. Mina Musariu, cu o suprafață de 16 kilometri are filoane de aur ori rețele de filoane, unde am găsit uneori piese mari de aur masiv, în greutate de câteva kilograme”, informa, în 1928, Societatea minieră Mica, devenită, după Primul Război Mondial, administratorul minelor de aur din zona Bradului.

Zăcămintele extrase din minele de la Musariu conțineau 6 – 7 grame de aur fin la tonă, din care se puteau extrage, prin amalgamare, 4,5 grame de aur pur la tonă, potrivit societății miniere Mica.

„Din această mină s-au scos din anul 1909, 507.000 tone de minereu, din care s-au extras 8.887 de kilograme de aur fin, aceasta însemnând în medie 15,5 grame de aur pe tonă. Greutatea acestor filoane variază de la 3 grame la 10 grame, iar uneori la un kilogram de aur compact. Înălțimea lor variază între un centimetru la un metru, uneori cele mai subțiri sunt cele mai bogate în aur, iar lungimea lor variază de la 200 la 400 metri”, arăta societatea minieră Mica, în 1928.

În perioada 1884 – 1928 circa 37,5 tone de aur, minele învecinate de la Ruda 12 Apostoli au produs și ele importante zăcăminte din aur.

După Al Doilea Război Mondial, comuniștii au extins lucrările în câmpul minier Barza, care cuprindea toate minele de aur din zonă.

În anii ´50, sub presiunea regimului comunist controlat de sovietici (metalul prețios ajungea în URSS, potrivit unor istorici), minele din împrejurimile Bradului dădeau peste 2,5 tone de aur pe an, fiind cea mai intensă perioadă de exploatare a zonei. Galeriile lor subterane se întindeau pe o lungime totală de peste 500 de kilometri, iar circa 5.000 de oameni intrau zilnic prin cele 11 „porți” ale minelor de aur, în adâncurile pământului.

În satul Ruda Brad, zăcămintele de aur se întindeau pe distanțe de sute de metri, iar la intersecția lor muncitorii au descoperit adesea bulgări uriași de aur nativ (liber). Cea mai spectaculoasă descoperire a avut loc 1947, când s-a găsit o pepită de aur masiv.

„Aici, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, arăta geologul Grigorie Verdeş, coordonator al volumului „Extaz şi agonie în mineritul zărăndean” (2015).

Foto: Pixabay